Arsita!

24 decembrie 2012

Caldura mare! Valuri de caldura se nasputesc peste ele, valuri de uscaciune le napadesc, se usuca, se crapa!

Trairi pe care nu le poate explica, iubiri trecute care nu mai conteaza, clipe pe care le asteapta. Atingerea, contactul care va elibera femeia, eliberarea care intarzie sa vina dorul epifania!

Un sarut a eliberat femeia, un sarut a facut-o sa fie fericita sa iubeasca si sa fie iubita, un sarut care a ezitat sa vina, un sarut care s-a transformat intr-o ploaie de primavara si care au facut buzele uscate sa inmugureasca zambetul si fericirea …

 


Diamante

5 decembrie 2012

Diamantele nu stralucesc in lumina soarelui …

O femeie a reusit sa imi intoarca lumea invers, o femeie a reusit ca prin inocenta ei sa imi dezvaluiasca secretul copilariei, o femeie a facut din mine o stea cazatoare, o femeie m-a iubit!

Ma uit inapoi si retraiesc, ma uit inapoi si iubesc la fel ca la inceput! Imi amintesc un inel pus pe degetul tau care tremura, poate de frig, poate din emotie, poate din dragoste, poate din impacientate, poate din cauza ca nu ai putaut sa ii raspunzi tatului tau ce ai primit de Craciun, in Cismigiu :)

Un diamant care in intunericul noptii stralucea mai mult decat in lumina soarelui, o piatra care a nascut in tine vise pe care eu nu le-am implinit, o aliteratie de atomi de carbon, care pe tine te-au facut sa zbori mai departe decat Icar si fiul lui, mai departe de copiii nenascuti, mai departe de papusa copil pe care mi-ai daruit-o …

Am plecat, am ales sa ratacesc printre nori, am ales sa fiu un zburator, am ales nimicul in fata ta, am ales sa fiu doar om, am ales sa mor!

Diamantele stralucesc in lumina sufletului!


Fefeleaga

26 septembrie 2012

A trecut peste orice compromis, stie ca a gresit, stie ca nu trebuia sa se intample, vede si acum …

era varul ei si tineretea, frumusetea lui a facut miracolul sa se implineasca, l-a iubit si fructul pasiunii a prins rod undeva pe cai de munte, familia a facut nunta si numele lor a fost trecut in eternitate, a fost o nunta mica …

nimeni nu a fost de acord, deoarece iubirea lor nu era acceptata nici de biserica, nici de societate, ea a fost acolo, rupta de lume, purtand fructul iubirii interzise.

Un eveniment fara fast si totusi un moment ce a facut fluturii din stomac sa zboare mai departe decat indraznea sa viseze, a dat nastere unui copil mai frumos decat zorile cu ochii albastrii, fapt ce i-a permis sa mearga mai departe.

Viata i-a despartit, copilul a ajuns sa fie crescut de sora mai mare, iar ea il vedea doar din cand in cand, pe el, tatal copilului, il intalnea de cateva ori pe an, era mult mai tanar decat ea, dragostea ei de femeie matura a ramas pana la urma doar un vis frumos, o gresala a tineretii!

La un moment dat, el a suferit un accident in urma caruia si-a pierdut viata, abia terminase facultatea, a fost un accident stupid, o viata despre care nu au scris nici ziarele cand s-a terminat.

A aflat in mijloc de noapte, infrigurata s-a urcat in primul tren, l-a vazut, a plans, a acceptat ca nu il va mai vedea niciodata.

Si a ramas a fi un cub de gheata, o femeie a carei pasine a fost franta de destin, un fel de Venus careia i-au fost rupte mainile intr-un mod brutal, o statuie care nu mai poate sa iubeasca!


idei de dialog

18 iulie 2012

Nu am ce sa povestesc! Am trait o alta viata, am iubit, am alergat dupa stihii, am luptat in batalii care nu au fost ale mele, am supravietuit! Am mers mai departe, dar inca nu mi-am cantat cantecul de ciocarlie …

Am vazut lucruri dincolo de orice imaginatie, am trait simtaminte care nu pot fi simtite, am innebunit cu lumea si am clipit cu timpul!

Nu stiu ce ma face sa merg inainte, nu stiu ce doresc de la viata, nu pot lupta cu prezentul, ma complac in valtoarea vietii si simt cum timpul trece prin mine, dar o umbra rece ma urmareste si clipa se transforma in extaz …

Vreau sa iubesc din nou, vreau sa traiesc minunea inmugurind, vreau sa respir langa cineva care ma iubeste, vreau sa cresc batran multumit.

Imi doresc sa pot zbura, imi doresc sa ma simt liber, imi doresc sa fiu fericit, imi doresc sa ma simt implinit, imi doresc …


2000 si ceva

9 noiembrie 2011

O lume pestrita ce ma inconjoara, ma fac sa plang al meu destin, iubesc iar pentru prima oara al vietii suspin,

din ceruri cad supuse stele si vremuri trecute ne amintim, trecuti am fost si vom fi inca

pentru un capriciu festin. O nevolnica iubire, un cosmar din care ne reamintim, o mana, un sarut, un zambet

o clipa,

si in final doar declin.

netarmurite ceruri, viziuni desarte ne fac sa ne taram pe acest pamant.

Precum o stea rasaare, ne legam de acea speranta si nu vom pregeta sa continuam aceasta viata :d

 


Primul Sarut

7 noiembrie 2008
   cine isi aminteste de primul sarut? iti amintesti? mai tii minte fiorii ce te-au cuprins in acel moment de implinire suprema? momentul in care atingerea buzelor tale a atins prima oara corpul strain? ce emotii te-au ingenuncheat? ce eveniment a precedat acest banal gest de uniune cu un corp strain?

    ce flacara a aprins in trupul tau si ce dorinte s-au maturizat pentru prima oara in tine?

    priveste-te in oglinda si incearca sa iti aduci aminte acei primi pasi ce ai facut iesind din copilarie patrunzand in adolescenta? sunt ei de aceeasi valoare si traire ca atunci cand te-ai ridicat prima oara in picioare? poti tu sa marturisesti ca bratele ce ai intins spre cer, spre mama ce te-a alaptat sunt diferite de ceea ce ai simtit atunci cand buzele tale au atins perfectiunea primului sarut?

    ce machiavelica suflare a adus schibare in viata ta? ce perversiune a fiintei a cuprins trupul si mitea ta astfel incat sa nu iti amintesti acei primi pasi spre infinit? ce lume perversa te tine incatusat si nu iti permite sa simti ceea ce ai simtit atunci?

de ce traiesti? de ce respiri? de ce minunea de mult nu te mai inconjoara? de ce nu iti tremura genunchii atunci cand te trezesti dimineata singur in pat? de ce cauti suflarea si zambetul si multumirea in sufletu-ti pierdut si-n chinuri adancit, de suferinte aplecat si de munca ingarbovit? de ce nu lasi suflarea-ti sa razbata in rasarit de soare si gangurit de vant? de nu libertate in loc de surghiunitu-ti simt? de ce nu multumire in loc de chinul infinit?

om nebun, pe loc vei cadea mort si vinovat vei fi de-a ta lipsa de simtire

si judecat vei fi pentru a ta traire,

iubirea ta de om este a sufelului nemurire

ce lasi in urma ta? ce vina poarta cei nenascuti?

    tu om marsav, nu prin munca te izbavesti si nici prin a ta impiedicare, viata poti crea si multumire poti aduce, sufletu-ti va implini

    Atunci cand viata nu o controlezi opreste-te un moment pentru a imprastia creierii ce te poarta spre pierzanie si lasa sufletul sa zburde in libertatea fiintei spre creatie, spre constiinta comuna, spre primordial.

    respira o data cu infinitul si regaseste-te in rasaritul soarelui, in fiece suflare a universului, coboara ritmul inimii tale sa poti simti armonia intregului, a infinitului, a Lui, a mea, a ei, a anoastra, a tuturor

      iubeste si fii iubit, traieste si fii unit cu a lumii solidara expirare … desolidifica-te si lasa al tau intreg sa se uneasca cu al nostru EU

      un stup suntem si la al ei semn ne inclinam … Soarta, haos, viata, moarte, izbavire, umilinta, ingenunchiere, acceptare,  moarte, renastere, inaripare, zbor … NEFIINTA … NEMISCARE


Primul Sarut

7 noiembrie 2008
   cine isi aminteste de primul sarut? iti amintesti? mai tii minte fiorii ce te-au cuprins in acel moment de implinire suprema? momentul in care atingerea buzelor tale a atins prima oara corpul strain? ce emotii te-au ingenuncheat? ce eveniment a precedat acest banal gest de uniune cu un corp strain?

    ce flacara a aprins in trupul tau si ce dorinte s-au maturizat pentru prima oara in tine?

    priveste-te in oglinda si incearca sa iti aduci aminte acei primi pasi ce ai facut iesind din copilarie patrunzand in adolescenta? sunt ei de aceeasi valoare si traire ca atunci cand te-ai ridicat prima oara in picioare? poti tu sa marturisesti ca bratele ce ai intins spre cer, spre mama ce te-a alaptat sunt diferite de ceea ce ai simtit atunci cand buzele tale au atins perfectiunea primului sarut?

    ce machiavelica suflare a adus schibare in viata ta? ce perversiune a fiintei a cuprins trupul si mitea ta astfel incat sa nu iti amintesti acei primi pasi spre infinit? ce lume perversa te tine incatusat si nu iti permite sa simti ceea ce ai simtit atunci?

de ce traiesti? de ce respiri? de ce minunea de mult nu te mai inconjoara? de ce nu iti tremura genunchii atunci cand te trezesti dimineata singur in pat? de ce cauti suflarea si zambetul si multumirea in sufletu-ti pierdut si-n chinuri adancit, de suferinte aplecat si de munca ingarbovit? de ce nu lasi suflarea-ti sa razbata in rasarit de soare si gangurit de vant? de nu libertate in loc de surghiunitu-ti simt? de ce nu multumire in loc de chinul infinit?

om nebun, pe loc vei cadea mort si vinovat vei fi de-a ta lipsa de simtire

si judecat vei fi pentru a ta traire,

iubirea ta de om este a sufelului nemurire

ce lasi in urma ta? ce vina poarta cei nenascuti?

    tu om marsav, nu prin munca te izbavesti si nici prin a ta impiedicare, viata poti crea si multumire poti aduce, sufletu-ti va implini

    Atunci cand viata nu o controlezi opreste-te un moment pentru a imprastia creierii ce te poarta spre pierzanie si lasa sufletul sa zburde in libertatea fiintei spre creatie, spre constiinta comuna, spre primordial.

    respira o data cu infinitul si regaseste-te in rasaritul soarelui, in fiece suflare a universului, coboara ritmul inimii tale sa poti simti armonia intregului, a infinitului, a Lui, a mea, a ei, a anoastra, a tuturor

      iubeste si fii iubit, traieste si fii unit cu a lumii solidara expirare … desolidifica-te si lasa al tau intreg sa se uneasca cu al nostru EU

      un stup suntem si la al ei semn ne inclinam … Soarta, haos, viata, moarte, izbavire, umilinta, ingenunchiere, acceptare,  moarte, renastere, inaripare, zbor … NEFIINTA … NEMISCARE


copilul ce se uita prin ciobul de sticla

22 octombrie 2008
 …copilul ce se uita prin ciobul de sticla, rotunjit de timp si de intemperii, gasit in fata curtii, nu poate vedea pe ulita stramta atatea lucruri strambe cate putem vedea noi in viata noastra. In frumusetea copilariei, strambaciunea devine distractie, viata noastra in schimb este un subiect mutilat de graba fiecarei zile, de uratenia celor ce ne inconjoara de dorinta de a scapa si nevoia de insingurare. Neincrederea in cei din jur  in oamenii de langa tine, alegerile proaste, poate chiar si cele bune mutileaza sufletul si intuneca gandirea.
 
    Copilul se joaca cu ciobul o vreme si apoi gaseste o alta distractie, noi ne jucam cu ceea ce nu putem intoarce. Copilul creste si invata,  alege calea pentru viata, el rade in soarele molcom ce incheie fiecare zi.

      O lume malformata de griji si de nevoi apasa sufeletele noastre si nu ne lasa sa ne ridicam privirea spre cer. O lume nebuna, ce nu mai stie a se bucura, o lume ce nu mai gaseste iubirea, pacea si fericirea. Tu, straine, ce iti doresti de la viata? Atunci cand timpul va trece peste tine ce te va face fericit? Atunci cand ciobul va fi aruncat ce va ramane in fata ochilor tai? Pentru ce ai intrat in furnicar si ai uitat sa traiesti cu adevarat?

    Timpul nu se va opri decat pentru tine. Ce vei vedea atunci cand iarna va razbate in sufletul tau?

    Sa fim copii din nou, sa zburam cu zambetul spre cer. Sa iubim si sa fim iubiti. Sa ne intemeiem o familie si sa fim fericiti. NUmai timpul sa astepte …

    Mi-e dor de mare asa cum era pe vremuri, mi-e dor de viata, mi-e dor de iubire, mi-e dor de viata tumultoasa, mi-e dor de tine, copilul ce ai fost inainte
sa ajungi sa scrii aceste randuri.


copilul ce se uita prin ciobul de sticla

22 octombrie 2008
 …copilul ce se uita prin ciobul de sticla, rotunjit de timp si de intemperii, gasit in fata curtii, nu poate vedea pe ulita stramta atatea lucruri strambe cate putem vedea noi in viata noastra. In frumusetea copilariei, strambaciunea devine distractie, viata noastra in schimb este un subiect mutilat de graba fiecarei zile, de uratenia celor ce ne inconjoara de dorinta de a scapa si nevoia de insingurare. Neincrederea in cei din jur  in oamenii de langa tine, alegerile proaste, poate chiar si cele bune mutileaza sufletul si intuneca gandirea.
 
    Copilul se joaca cu ciobul o vreme si apoi gaseste o alta distractie, noi ne jucam cu ceea ce nu putem intoarce. Copilul creste si invata,  alege calea pentru viata, el rade in soarele molcom ce incheie fiecare zi.

      O lume malformata de griji si de nevoi apasa sufeletele noastre si nu ne lasa sa ne ridicam privirea spre cer. O lume nebuna, ce nu mai stie a se bucura, o lume ce nu mai gaseste iubirea, pacea si fericirea. Tu, straine, ce iti doresti de la viata? Atunci cand timpul va trece peste tine ce te va face fericit? Atunci cand ciobul va fi aruncat ce va ramane in fata ochilor tai? Pentru ce ai intrat in furnicar si ai uitat sa traiesti cu adevarat?

    Timpul nu se va opri decat pentru tine. Ce vei vedea atunci cand iarna va razbate in sufletul tau?

    Sa fim copii din nou, sa zburam cu zambetul spre cer. Sa iubim si sa fim iubiti. Sa ne intemeiem o familie si sa fim fericiti. NUmai timpul sa astepte …

    Mi-e dor de mare asa cum era pe vremuri, mi-e dor de viata, mi-e dor de iubire, mi-e dor de viata tumultoasa, mi-e dor de tine, copilul ce ai fost inainte
sa ajungi sa scrii aceste randuri.


Bica

10 ianuarie 2008
-        Sa te
manance gastele, nebunule de Matei
… asa in cheia
Bica povestea despre mine si fratele meu din copilarie. Imi aduc bine aminte de
lunile petrecute la tara printre dealuri, poieni si paduri.
Prietenii de
atunci au de mult o familie si un rost in viata satului in care am copilarit.
Doar Bica ne aducea din cand in cand aminte de copilaria traita la poalele
Carpatilor.

 
 
   Imagini sacadate
imi trec prin minte. Un sat rupt de lume, in care oricine te intreaba al cui
esti, cu o librarie plina de jucarii in centru, o scoala si o gradinita, o
confluenta de ape si multe amintiri. Cand eram mic ma duceam cu copii din sat
pe dealuri sa oprim vitele sa intre in lanurile de porumb. De dimineata pana
seara alergam in aer liber si imi amintesc si acum prostiile pe care le faceam.
Furam pere, mere, nuci, alune, tot ce gaseam si le indesam prin buzunare pentru
a le savura seara la un joc de carti in curtea bisericii cu galeata cu apa
langa noi pentru a primii banii de la nuntasi. Anii treceau si noi deveneam din
ce in ce mai mari, alte ocupatii au luat loc jocului cu mingea si jocului de
carti. Intr-una din veri Bica nu a vorbit cu noi decat in limba franceza. Vai
cat de greu ni se parea si cat de greu intelegeam ce vroia sa zica. Multi ani
dupa aceea, la un curs la Bruxeles, am putut sa apreciez stradaniile bunicii
mele. Franceza curgea din gura mea chiar daca singurul an de franceza facut in
scoala generala mi se parea insuficient.
 
   In liceu, la teze,
aveam meru la mine comentariile facute de ea. De putine ori am invatat la limba
romana, dar totusi lectiile cu Bica au facut minuni si asa am reusit singurul
10 de la BAC, limba romana oral. Nu am invatat pe de rost, nu am tocit
comentarii, aveam o introcucere care se potrivea la 10-15 subiecte si la fel o
incheiere. Imi amintesc ce mandra era de rezultatele obtinute in liceul unde si
ea a fost profesoara.
 
  Imi amintesc de
respectul oamenilor din sat pentru familie, de momentele bune si cele mai putin
bune care m-au invatat ce este viata. Imi amintesc cand vindea recolta in
pierdere cu zambetul pe buze. Imi amintesc cum ne invata ca nu castigul imediat
iti aduce cele mai mari satisfactii. Ea ne-a invatat ce inseamna munca, ea ne-a
dirijat in construirea unei vetre, a unei case, a unei vieti de succes.

 
 
  Mandria ei nu avea
margini cand m-a vazut in casa mea, la locul meu. Fiecare pas in viata a fost
marcat si de zambetul ei. Ne-am facut mari si am uitat, am uitat zambetele de
copii murdarite la gura de mure si de alte bunatati gasite prin padure.
Culegeam ciuperci si zmeura din care se facea o dulceata numai buna pentru zei,
coarne, dude, macris, catina si tot ce puteau oferi dealurile dimprejur. Traiam
cu frica de a urca pe dealul Ursoaia unde ne povestea de ursi gigantici ce au
omarat oameni din sat. Am invatat sa citesc pe diapozitivele proiectate pe
perete in fiecare seara si am invatat sa scriu cu stiloul primit cadou de la
ea. Am invatat sa construiesc, sa fiu om si sa fiu om cu oamenii din jurul meu,
sa apreciez efortul depus si sa privesc zambind catre trecut de la ea.
 
  Imi amintesc de
craciunurile petrecute impreuna cand zeci de minuni prindeau viata in fata
bradului impodobit, am primit primele perchi de skiuri, primul trenulet
electric, primele carti de colorat, primii bani pe care ii doseam in cutii de
medicamente. Cele mai frumoase clipe le-am trait alaturi de ea. Imi amintesc
cand de curand am printat textele mele de pe blog si i le-am dus spre citire.
Ce mandra a fost de mine pentru a continua traditia famiilei si ce mandru am
fost cand si-a publicat prima si singura carte din viata ei. Povestea merge mai
departe, si visul ei se rasfrange asupra noastra, a celor ce am avut ocazia de
a o cunoaste si de a impartasi momentele bune si rele ale fiecarei
familii. 

 
 
   A facut pasul catre
necunoscut azi, 9 Ianuarie 2008. Nu se va stinge din amintirea noastra
niciodata. Nascuta pentru a muri, nascuta pentru a ne da viata. Un om intre
oameni, apreciat pentru ceea ce a facut pentru multe generatii de liceeni,
pentru prieteni, pentru familie si nu in ultimul rand pentru satul in care a
vazut prima raza de soare, a simtit parfumul corcodusului de la geamul casei
parintesti si a gangurit spre infinit.


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X