Un fluture, o pasare si implinirea unei dorinte…

29 aprilie 2007

  La intalnirea celor trei izvoare,
la hanul cu trei caturi cand ziua se impreuneaza cu noaptea, in cercul din
jurul focului mocnind, ei stau si asculta povestile celor trei magi. Cavaleri
ai norocului se intalnesc pentru a-si povesti pataniile. Din cele patru zari
s-au intalnit si si-au deschis sufletele pentru a povesti ceea ce lumea nu a
vazut si nu a auzit, eroi ce au zamislit minuni ce lumea nu a
povestit. Cand ziua se ingemaneaza cu noaptea si lumina se lupta cu intunericul,
povestile prind viata si ii inconjoara cu o aura de lumina pe cei ce asculta
inmarmuriti
 

  Povestea celui care a vazut
primele batai de aripi ale unui fluture

  Se facea de dimineata, ziua se
ingemana cu noaptea, ea se intorcea de pe o parte pe cealalta, avea bagajele
pregatite. Se pregateste de cea mai lunga calatorie din care nu este sigura ca
se va mai intoarce. Si acum ii simte prezenta, il simte langa ea. Iubirea care
a durat zece ani inca ii incalzeste sufletul. Asternutul de mult ii este rece.
Cauta caldura inca prezenta, desi casa in care se afla nu este cea in care
dragostea i-a inflorit in suflet. Multe lacrimi au curs si mult timp a trecut
de cand toate acestea s-au intamplat. Inima inca bate pentru el, pentru cel care
a plecat si nu pentru cel care obisnuieste sa i se alature in pat in noptile de
singuratate. De mult a acceptat ca inima lui nu mai bate alaturi de ea. A
cautat timp indelungat sa i se alature, dar inima lui s-a alaturat alteia si nu
mai bate pentru ea. Lipsita de prezenta lui a cautat indelung acel ceva care sa
ii permita sa isi intinda din nou aripile si sa zboare in negura diminetii.

  Noptile au trecut si patul din ce
in ce mai rece nu o mai atrage. Lipsa de somn si alcoolul care ii curge prin
vene ii deschide fereastra catre trecut. Il simte alturi, dar stie ca nu i se
va mai alatura niciodata. Isi aminteste de prima noapte in care si-a deschis
aripile si a reusit sa zboare. Atunci timpul s-a oprit si viata ei a capatat
sens, cautarile ajunsesera la un final. Alturi de el si-a petrecut adolescenta.
Noptile alturi de el i-au oferit siguranta de a zbura pana cand o adiere de
vara l-au indepartat de ea. Apartamentul mic, cu o singura camera a devenit
prea mare pentru ea. Timpul a inceput a curge din nou. Noptile erau din ce in
ce mai greu de suportat. A ales sa se mute cu bunica, pentru a fi mai aproape
de el. A incercat sa il aduca inapoi, dar fluturarile ei stangace din aripi nu il mai
puteau convinge. Noptile au devenit
din ce in ce mai lungi si el, zburatorul ei, nu mai venea.
Il cauta in
tot ce o inconjuara si nu reusea sa il regaseasca.

  Zilele treceau mult prea incet si
noptile au devenit dureroase. In negura vremii a aparut altcineva. Cauta sa i
se apropie, cauta un punct de sprijin. Ca un orb se arunca si il aduse langa ea.
Desi departe, a venit sa o intalneasca. O copie infidela a celui pe care il
dorea se apropia de sufeltul ei pentru a-i oferi speranta. Dupa mult timp
incercase timid  sa zboare din nou. Aripile ei nu o mai ajutau, dar prinsa de
acest fir al sperantei a acceptat

  Prietenii ei erau deja mult prea departe. Nu a putut sa ii mai tina
aproape. De cate ori se ducea sa ii intalneasca il intalnea pe el atat de
fericit alaturi de noua cucerire. Il privea in ochi si cauta licarirea pe care
ocunostea atat de bine si nu reusea sa o mai regaseasca. Il privea zambind
fericit altei femei care ii impartasea sentimentele si simtea cum din inima ei
dispare ceea ce a inflorise atatia ani. Nu mai putea suporta, nu mai putea trai
asa. Si-a facut bagajele sperand ca in dimineata ce urma sa imbratiseze o alta
viata, o viata in exil, o viata intr-o
tara pe
care nu o cunoaste si a carei limba nu o vorbeste. Incearca a se rupe de
cotidian de singuratatea ce ii goleste sufelul si isi deschide aripile pentru a
imbratisa necunoscutul departe de tot ce ii reaminteste de el. Cu bataia
stangace de aripi se ridica din pat, apuca putinele lucuri pe care a
reusit sa le stranga si se indreapta spre necunoscut. Viata ei acum se aseamana
unui fluture ce deschide pentru prima oara aripile.
 

Povestea celui care a vazut o
pasere ce se inalta spre cer in negura diminetii

  Aceasta este prima noapte cand
simte ca este libera. Prima noapte cand a rupt lanturile ce o legau de caminul
parintesc, cand tirania tatalui manifestata atatia ani nu mai are putere
asupra ei. O viata a trait pentru cel ce ii este predestinat si drumul catre el
i-a fost ingradit. In toti acesti ani si-a dorit sa fie alaturi de el, alaturi
de prietenii ei. In scurtele iesiri incerca sa traiasca ceea ce iisi dorea cu atata ardoare.

  In aceasta noapte putea sa fie in
sfarsit ea. Sentimentul de libertate a aparut atunci cand in pantecele ei a
simtit zamislirea dragostei ce o purta. Inca din primele momente a stiut ce va
urma. Cu o ferocitate materna a protejat zamislirea din pantece. Simtea ca
interiorul ei creste fructul dragostei, frucul care ii poate reda libertatea si
care va putea rupe lanturile ce le poarta de atat timp. Nu se mai poate
gandi la consecinte, spreanta creste cu fiecare rasarit de soare. A asteptat
atata timp si acum poate zari lumina. Acum poate rupe zabrelele coliviei ce au
tinut-o incatusata.

  Nu a avut curaj sa isi recunoasca
dragostea. Isi aminteste si acum ziua cand tatal ei i-a interzis sa il mai
vada. Pana in acel moment dragostea ei a fost ca un foc abia mocnind, iar
respingerea parintelui ca o adiere de vand ce a facut flacara sa creasca. Au
trecut zece ani de atunci. Zece ani in care dragostea a crescut, zece ani in
care s-a agatat de el pentru a putea trece peste supliciile impuse in casa parinteasca.

  Acum nu mai conteaza, a facut
pasul catre o noua viata, o viata alaturi de el. Este noaptea nuntii ei. Este
inconjurata de toti prietenii si bataile de inima ale tuturor ii dau sperante.
In aceasta noapte toate inimile bat pentru ea, toti au venit pentru a o
incuraja sa zboare catre libertate, catre soare. Isi aminteste cand a
marturisit zamislirea din pantecele ei acasa. Pentru prima oara dupa multi ani
parintele ei a imbratisat-o. A simtit ca si in pieptul lui bate o inima de om. A zambit in ziua cununiei si totusi ochii
ei purtau o umbra de tristete nevazandu-l alaturi
.

  Este noaptea nuntii si parintele
a consimtit sa li se alature si sa le priveasca primul zbor impreuna. Pentru
prima oara zabrelele coliviei ii permit sa paraseasca solitudinea. Si-a
impachetat putinele lucruri personale si este gata sa inceapa noua viata
alaturi de cel pe care il iubeste cu devotement de atatia ani si alaturi de
bataile de inima pe care le simte in pantece. Sunt primii pasi spre libertate
si aripile ei se dovedesc a fi mult mai pregatite decat ea. Cu fluturari
stangace se ridica si zboara inconjurata de prieteni. Rochia de mireasa ii
dezgveleste genunchii albi. De jur imprejur sunt toti prietenii ei, iar
prezenta ce a incatusat-o atat timp priveste neputincioasa dintr-un colt al
unei mese. Chipul ei luminos radiaza fericirea de a impartasi alturi de cei
dragi primii pasi spre libertate. De acum inainte cel caruia ii poarta atat
dragoste va fi mereu langa ea, reprezentand un nou inceput. El este soarele ce
rasare in viata ei dupa atatia ani de intuneric. Un strigat puternic izvoraste
din launtrul ei. Nu este numai strigatul ei de femeie, este strigatul fetitei
ce ii creste in pantece si totodata este strigatul fetitei care a fost inchisa
intr-o colivie atata amar de timp.
 

  Povestea celui care a vazut
implinirea unei dorinte

  Au trecut mai bine de treizeci de
ani de cand a vazut prima geana de lumina. La nastere doctorul i-a plesnit
fesele pentru a dezvalui miracolul nasterii. Lacrimile de atunci inca ii mai
apar din cand in cand in coltul ochilor indurerati. A plecat de mult de acasa printre
straini. A trait povesti de iubire si multi barbati i-au inselat dorintele de
zamislire. Sentimentul matern a aparut la iesirea din pubertate. Pantecele ei
plat tremura la atingerile barbatilor din viata ei si totusi nu traise miraculul
zamislirii. Dupa fiecare dezamagire un fior rece ii haladuia in vintre si
singuratatea indeparta orice sentiment matern. Se trezea in fiecare zi cu un fior
din ce in ce mai acut de singuratate. Mergea des sa isi vada parintii, dar mangaierile mamei nu ii mai erau
indeajuns.
Mirosul de barbat lipsea de prea mult timp din garsoniera de
la marginea orasului in care isi petrecea majoritatea timpului liber. Privea de
la pervaz soarele rasarind si apunand, vedea pe geam masinile trecand spre
destinatii necunoscute si in fiecare distingea o pereche fericita. Simtea
caldura ce se ridica la marginea drumului, in timp ce in jurul ei un current
rece ii incretea pielea. Arunca din cand in cand o privire spre telefonul de pe
masa. De mult nu il mai auzise sunand. De mult nu mai simtise o inima
tresaltand alaturi de a ei. Se trezea de dimineata, mergea la serviciu, se
intorcea in singurateatea casei de la marginea unui oras pulsand de viata.

  In rarele situatii in care era
invitata in oras mergea sperand sa descopere inima care sa vibreze alaturi de a
ei, se vedea mireasa. Intr-o seara de iarna, pe patinoar a strans o mana
intinsa de un necunoscut. Isi intinse aripile si inceta a mai simti gheata de
sub picioare. Zburau impreuna, lasand in urma perechi incatusate incercand a-si
gasi echilibrul. Se agata disperata de miracolul ce incepea a prinde contur.
Stragea mana ce i-a fost intinsa si simtea inima batand nebuneste in piept. In
seara aceea nu s-a mai dus acasa ci l-a insotit in cercul lui de prieteni. Ii
cauta privirea si ochii verzi ce ii intalnea nu pareau a impartasi caldura ce o
simtea in pantecele ei. Au plecat spre casa impreuna, dar el nici macar nu i-a
cerut un numar de telefon. Simtea miracolul destramandu-se si printr-o ultima
zvacnire se agata de cel ce ii ramasese alturi.

  A trecut un an de atunci si nu
mai simtea miracolul din acea seara. L-a mai revazut, dar el era alturi de
altcineva, la fel ca si ea. De fiecare data isi simtea privirea intimidand, strangea
mana celui ce o insotea si sentimentul matern preleva. 

  La aruncarea buchetului se arunca
si il prinse. Pantecele ei tanjea dupa miraculul zamislirii. Simtea dragostea
ca o fantasma, ca un ideal ce nu poate fi atins. Isi imbratisa insotitorul, a fost
alaturi de ea timp de un an de zile. Alaturi de el miracolul va prinde forma si
in sfarsit linistea garsonierei de la marginea orasului va fi strafulgerata de primul
planset al creatiei,

palma
peste fese va rupe linistea ce a inconjurat-o atata timp.
 

  Prima raza de lumina rupse
miracolul. Mirosul pamanului reavan, al ierbi abia incoltite ii
cuprinse pe cei aflati in jurul focului abia mocnind. O senzatie rece insotita
de glasurile pasarilor trezite din somn rupse vraja rasaritului de soare. Ascultatorii,
intinsi pe pamantul reavan, cuprinsi de miracolul povestirilor se lasara
imbratisati de mama tuturor fiintelor. Ei, cei nascuti din eter, se alaturara
vesniciei. O pala vant ridica cenusa focului din noaptea miracolelor. Cei trei
magi se infasurara in pelerinele lungi si isi continuara drumul spre cele patru
zari, drumul fara destinatie, drumul fara intoarcere
 
                                                                                                     29 Aprilie 2007
 


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X