2000 si ceva

9 noiembrie 2011

O lume pestrita ce ma inconjoara, ma fac sa plang al meu destin, iubesc iar pentru prima oara al vietii suspin,

din ceruri cad supuse stele si vremuri trecute ne amintim, trecuti am fost si vom fi inca

pentru un capriciu festin. O nevolnica iubire, un cosmar din care ne reamintim, o mana, un sarut, un zambet

o clipa,

si in final doar declin.

netarmurite ceruri, viziuni desarte ne fac sa ne taram pe acest pamant.

Precum o stea rasaare, ne legam de acea speranta si nu vom pregeta sa continuam aceasta viata :d

 



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X