De ce Libertatea?

23 octombrie 2007
Nu pot fi toti oamenii destepti, frumosi si inteligenti, avem
nevoie de gunoieri, vanzatori de paine, spalatori pe jos, spalatori de
geamuri, soferi de taxi, de autobuze, etc daca acesti oameni se
multumesc cu ceea ce au si ce fac doar pentru ca zilnic se hlizesc in
pagina 5 a libertatii sau in cine stie ce publicatie de scandal cu BS
fara lenjerie intima atunci eu sunt multumit.

Continuand ideea, eu nu vad cum ar putea un om ce se delecteaza chiar
si numai cu beletristica, dar nu cea triviala, ar putea sa se limiteze
la un asemenea job. Desi, admit, sunt si exceptii.

Din adancul fotoliului in care ma aflu in fiecare zi robotind spre
bunastarea companiei imi dau seama ca in timpul liber nu imi doresc sa
dau cu matura in fata blocului, sa duc gunoiul cu masina personala la
groapa de gunoi, sa ma duc la cativa km sa cumpar lapte, branza, faina,
malai, etc in loc sa traversez strada si sa iau totul semipreparat de
la supermarket. Sunt constient ca toate aceste activitati ar necesita
foarte mult timp si impactul asupra activitatii profesionale ar fi
suficient de mare pentru a nu-mi mai permite acelasi nivel de trai.

Din toate motivele de mai sus, sustin in continuare pagina 5 a ziarului
libertatea, revistele de scandal, cele sexi si pornografice, programele
pentru adulti la televizor si tot ce este necesar pentru a crea
satisfactia in creierele tuturor celor care le urmaresc, pastrandu-si
jobul care ni se dovedeste atat de util si ajutand in acelasi timp la
supravietuirea familiilor lor. Consider, in acelasi timp, ca toate cele
enumerate mai sus sunt o optiune personala a fiecaruia si nu o
obligativitate poate chiar un exercitiu de libertate.

 
PS. Acesta este de fapt un comentariu facut de mine pe blogul Curtezanei, raspuns la articolul ei de aici.

Cugetare

21 august 2007

Rece este este nemiscarea
si rece este si eternitatea, rece este si judecata neinfluentata de sentimente,
reci sunt consecintele.

Omule, Dumnezeu
nu exista! Nu exista judecata de apoi si nu exista viata dupa moarte. Totul
este efemer. Din mizerie ne nastem si in mizerie ne intoarcem. Speranta moare
ultima … tine minte orice floare se naste in gunoi …

… restul e uitare

 


Hable con Ella – Epifanie

18 iunie 2007

 Ma doare capul de cand m-am trezit, cu greu ma conving sa ma ridic din
pat si sa fac un dus. Trebuie sa ajung la munca si nu am nici un chef, ca in
fiecare zi cu exceptia zilei de vineri cand imi fac bagajul si il pun in masina.
Am vorbit ieri cu ea si inca nu am reusit sa inteleg exact care este calea
de urmat pentru noi doi. Nici in dimineata asta nu este langa mine.

 Las apa sa curga pe trupul gol si lipsit de vlaga. Siroaie de apa imi
intuneca vederea si chipul ei imi apare in fata cu acelasi zambet mistic care
imi da fiori. Ma sterg cu gesturi nervoase, ma urc in masina si plec spre
servici. Ma uit in oglinda retrovizoare si ii vad chipul. Incepem o discutie
banala, incerc sa ocolesc toate subiectele care ar putea genera conflict. E
dificil sa gasesti un subiect bun la aceasta ora. O intreb de servici, ce mai
face, daca se simte singura si daca nu ar fi bine sa iesim
spre seara. Nu imi doresc decat o cafea si sa trec mai repede peste corvoada
zilnica. Ziua trece pe neobservate si ora de plecare se apropie. Devin din ce
in ce mai nervos gandindu-ma la ea. Stabilesc o intalnire de afaceri si plec de
la birou.

 Ma strecor printre masini si imi fac drum catre discutiile de seara.
Ajung la locul de intalnire si o astept. Incepem o discutie legata de afaceri
si planurile incep a prinde contur. Femeia din fata mea este bruneta, dar
suvite blonde incep a prinde contur. O intreb cum a fost la servici si daca
i-am mai spus ca o iubesc. Imi raspunde ca este prima oara cand aude asa ceva.
In fata mea apare din nou femeia de afaceri si alte planuri si oportunitati se
construiesc. Incerc din nou a intelege unde vrea sa ajunga, nu inteleg de ce
trebuie sa discutam despre aceste lucruri in timpul liber. Plec spre casa
nedumerit si pe drum o revad in oglinda. De data asta discutia se infiripa fara
geutate, aud aceleasi detalii ca in fiecare zi. S-a obisnuit la noul loc de
munca si in ciuda greutatilor reuseste sa isi indeplineasca indatoririle in
stilul ei caracteristic, ocolind micile conflicte si mizeriile de la birou.
Este din nou zambitoare si o simt aproape. Parchez masina si ma indrept spre
scara blocului. Iar nu am gasit loc de parcare in apropiere. Parca in fiecare
zi este din ce in ce mai ocupat. Macar la birou am privilegiul de a beneficia
de un loc la subsol.

 Deschid

usa
de la garsoniera si vad patul nefacut. Nici in dimineata asta nu am reusit sa
ma mobilizez sa dau apartamentului un aspect decent. Ma indrept spre frigider
si o intreb daca doreste ceva de mancare. Poate un sandwich din cele pe care
obisnuiesc sa le prepar, fara paine. Imi zambeste in oglinda de

la baie si imi spune ca nu
ii este foame. A mancat mult la pranz si desertul l-a luat in birou pentru mai
tarziu. O intreb daca vrea sa vada un film si imi spune ca este obosita si mai
bine vedem un serial. Scot DVD-ul cu Friends din geanta si ne uitam impreuna la
cele patru episoade. Ne intindem in pat si o strang in brate. Este atat de
subtire incat nu simt decat plapuma. O sarut si ii spun noapte buna.
 

  Timpul trece si ma intreb daca nu este cazul sa fac si eu pasul atat de
asteptat, daca nu cumva a venit momentul in care sa caut un inel, daca nu
cumva zambetul ei intelegator ar putea deveni unul fericit. Dar nu stiu exact
dimensiunea si inca nu am reusit sa iau unul din inelele ei pentru a comanda
unul la fel. Ar trebui sa o invit undeva si apoi sa merg la ea. Acolo sigur voi
putea lua macar o masura. La teatru nu am mai fost de mult. Gasesc o piesa
interesanta si fac rezervarile, acum trebuie sa o invit pe ea. Caut in
agenda si formez, aud in receptor ca numarul este nealocat. Caut si sun din
nou, primesc acelasi mesaj. Sigur nu poate sa imi raspunda, este ocupata la
birou, doar are atatea sedinte. Voi astepta pana spre seara cand ii voi
reintalni din nou privirea in oglinda retrovizoare si lucrurile se vor aseza pe fagasul normal. 

                                                                                    Pentru L, 18 iunie 2007


3 luni, 2 saptamani si o zi

30 mai 2007

Prima lume

- Sunteti niste ratati! Nu aveti ce cauta aici.
Ocupati un spatiu care costa aceasta companie 300 de euro pe ora. Nu aveti
valoare. Nu puteti genera profit. Experienta voastra nu poate fi masurata in
bani. Fiecare minut pe care il petreceti in aceasta camera ne aduce prejudicii
financiare.
Aveti la
dispozitie doua ore in care sa va ganditi la nimicul primordial.
Fiecare persoana care paraseste
aceasta incapere in acest timp va primi din partea noastra 500 de euro.
In acest mod nu ne veti pierde timpul. Nu
avem nevoie de voi.

A doua lume

In adancul meu simt cum lumina ma cuprinde. Un
fior imi strabate corpul inert. Muzica imi zvacneste in stomac si bassul imi
apasa pe timpane. Desfac incet legatura de la brat si las licoarea sa imi curga
prin vene. Valuri colorate imi strabat privirea. In jurul meu se face liniste.
Bataile inimii se intetesc si imi simt pulsul accelerat. Din cand in cand un
val rece ma acopera urmat de unul cald. Transpir in abundenta si incerc sa deschid
ochii pentru a vedea ceea ce ma inconjoara. Lumea se invarte in jurul meu,
revad tot ce am trait si aceasta introspectie imi aduce un sentiment de
liniste. Ma simt fericita…

A treia lume

Noi suntem generatia de sacrificiu. Tot ce am invatat este sa facem bani, prin
orice mijloace. Nu ne intereseaza nimic altceva. Suntem lupii tineri, cei care
nu au avut parte de nimic si in acelasi timp cei care nu am fost intrebati daca
ne dorim tot ceea ce era in jurul nostru. Fiecare din noi a inceput de pe
bancile facultatii, oameni cu studii superioare ce ne vor garanta un viitor
mai bun.
Am invatat sa
facem bani din orice si atunci cand incercam sa evaluam ceva tot in bani vom
masura. Un prieten reprezinta orele suplimentare ce nu se platesc, o prietena
este investitia fara ROI, o viata personala nu are sens. Orice activitate
trebuie sa se poata traduce in bani. Ne trezim, ne ducem la locul de munca si
depunem maximum de efort si indemanare pentru a obtine o prima la inceput de
an. Mancam pe apucate doar pentru a supravietui si nici atunci telefonul mobil nu ni
se dezlipeste de ureche. Confundam relatiile personale cu cele cu furnizorii
nostri si consideram un eveniment de marketing sau o sesiune de comunicari
un concediu.

Din nou prima

- Inca mai sunteti aici? Nu a iesit
nimeni in 4 ore. Aveati la
dispozitie doar doua pentru a castiga 500 de euro. Niciodata in viata voastra
nu a-ti avut aceasta oportunitate. Nu v-a platit nimeni cu 250 de euro pe ora
pentru nici un fel de serviciu pe care il puteti face. Sunteti niste gunoaie
ale societatii trecute printr-o facultate fara valoare. Nu puteti fi angajati
aici si in continuare, tin sa va subliniez, ne aduceti prejudicii financiare
doar prin simpla dumneavoastra prezenta.
Va rog sa iesiti cu totii afara si sa va duceti la treburile voastre. Aici
nu este cantina sa primiti de mancat si de baut pe gratis.
Nu exista nici macar un distribuitor
de apa si singurul motiv pentru acest lucru este pentru ca nu meritati o
cheltuiala suplimentara. Doar pentru a va vedea plecati si a nu fi nevoiti sa
chemam salvarea pentru unii dintre voi imi mentin oferta initiala pentru inca
doua ore. Sfatul meu este sa profitati de ocazie si inchideti prima afacere din
viata voastra. Compania asta nu a ajuns in grupul Big 4 doar pentru ca este buna,
ci pentru ca stim sa evaluam potentialul viitorilor angajati.
Ma uit la voi si nu aveti nici o sansa.

Din nou a doua

In fiecare zi imi rezerv un tratament special. Asta pentru ca sunt
speciala.
Primesc de la
parinti intr-o singura zi mai multi bani decat castiga o familie medie in tara
asta de cacat.
Nu ma duc sa
muncesc si nu merg la scoala decat pentru a ma intalni cu prietenii.
Desfid profesorii pentru ca nu au
reusit in viata lor sa aiba macar o masina decenta.
Imi petrec vacantele in Amsterdam, in timp ce voi,
restul, abia va permiteti sa mergeti la o pensiune. Imi cumpar haine numai de
la Roma si Milano. Petrec mai mult timp in avion decat petreceti voi in tren.
Am o viata fericita si nu trebuie sa
ma gandesc la ziua de maine. Voi mosteni o avere pe care nici macar eu nu o pot
imagina.
Nu trebuie sa
muncesc, nu trebuie sa ma chinui, doar exist si totul imi revine.

Din nou a treia

Construim clasa medie din aceasta tara al carui
trecut ne straduim sa  il uitam. Calcam
pe cadavre fara a ne uita inapoi. Este important doar sa castigam si sa ducem
compania mai departe. Dintre noi vor fi alesi urmatorii manageri si tot noi vom
detine intreaga putere. Schimbam companiile pentru care lucram o data la cel
mult doi ani. De fiecare data cautam o pozitie superioara pentru a putea accede
la puterea suprema, la coordonarea intregului, a angrenajului suprem. Nu ne
permitem sa acordam timp unei familii sau unor copii. Este mai importanta
cariera, este mai important sa ne creasca venitul minimizand chieltuielile. Citim
manuale de management si aplicam teoriile chiar si in viata personala. Reducerile
de personal ne urmaresc peste tot si ROI ne inveseleste viata profesionala. Ne
judecam parintii pentru deciziile neeconomice si preferam sa traim pentru
cariera.

Sfarsitul primei lumi

- Au trecut alte 4 ore si ma simt nelinistit
vazand atatea persoane care au preferat sa piarda 500 de euro doar pentru o
sansa himerica de a fi angajata in aceasta companie. Nu cred ca puteti intelege
ca simplul fapt ca decizia voastra nu a fost buna din punct de vedere economic
va descalifica implicit pentru procesul nostru de recrutare. Si totusi va vom
oferi o noua sansa. Dar pentru asta va trebui sa lasati toate efectele
personale aici si vom merge intr-o alta sala.
Acolo va veni unul din colegii nostri de la HR si
va efectua testul de personalitate. Dupa acest test va urma un lung proces de angajare
in care veti trece prin probe succesive si traininguri pe o perioada de trei
luni. In tot acest timp va vom oferi salariul minim pe economie. La sfarsitul
celor trei luni doar cei selectati vor avea privilegiul de a ni se alatura.
Veti putea astfel sa contribuiti la bunul mers al acestei afaceri si daca performati
puteti ajunge parteneri ca mine si veti beneficia de un loc de parcare la
subsol si un Mercedes pentru a va deplasa acasa. In cazuri exceptionale veti
avea un weekend la fiecare trei luni si maxim o saptamana de concediu in
perioada mai putin aglomerata din timpul verii.
Va veti achizitiona o casa decenta pentru care
veti plati rate mult timp de acum incolo. Totusi timpul mediu pe care un angajat
il petrece in aceasta companie este de 18 luni.

Sfarsitul celei de a doua lumi

Sunt din nou in club. Nu ma simt foarte sociabila in
acesta seara.
Parintii nu au
ajuns acasa si nu am nici un ban, dar ma bazez pe prieteni.
Nu ii cunosc foarte bine, ma
intalnesc ocazional cu ei, doar frecventam aceleasi locuri cu totii. Simt
dorinta de a ma injecta, vreau sa ma separ de tot si de toate in seara asta.
Voi imparti o seringa cu cineva de pe aici, doar sa fie un tip tare, care sa ma
atraga ca sa pot sa ii ofer si eu ceva in schimb. Poate unul din cei trei de
asezati in colt. De fiecare data cand vin aici ii observ si stiu ca se
injecteaza. Ma furnica antebratul si ma indrept catre ei …

… desfac incet legatura de la brat si las
licoarea sa imi curga prin vene. Valuri colorate imi strabat privirea. In jurul
meu se face liniste.
Bataile
inimii incetinesc si nu imi mai simt pulsul.

Sfarsitul celei de a treia lumi

Lupta perpetua pentru bani incepe a ne obosi si
incepem a privi in urma.
Mult
timp a trecut de cand am parasit bancile facultatii si a sosit momentul cand
trebuie sa tragem linie si sa evaluam ceea ce am reusit pana acum.
Suntem oameni in varsta, viteza cu
care eram obisnuiti sa reactionam nu ne mai caracterizeaza.
Unii dintre noi au reusit sa se catere
pana in varf, altii mai intelepti au renuntat pe parcurs. Ne comparam cu cei
din jur si apreciem realizarile personale ale fiecaruia, cele profesionale nu
mai au contur. Timpul a curs fara sa putem trai cu adevarat, aprecierile
noastre cantitative nu ne-au ajutat. Ne plecam ochii si o rautate rece ne
cuprinde.
Ferocitatea
iese din nou la suprafata si ne aruncam asupra ultimelor ramasite ale victimei,
noi insine.

 


Mama

7 mai 2007

Din neant am prins suflare,
Respir in tot ce ma inconjoara,
Privesc spre a voastra continua cautare.
Cand timpul a prins a avea miscare,
Am zamislit fiinte dupa a mea asemanare.
Cu chip si suflet.
 

Si piatra si apa,
Si fiinta si nefiinta,
Si static si miscare,
Privesc spre a voastra continua miscare
 
Voi ce cautati nemurirea in lucruri efemere
Voi ce nu ma
puteti cuprinde
Din mine va nasteti,
In mine va intoarceti
Voi ce mortii va jeliti
Si copii ii slaviti.
Fiinte efemere
Cunoasterea este durere
Fiecare clipa este o ingenunchiere
 

Un izvor, o floare,
Un copac, o rasuflare este a mea,
Vecinic, intrupare.


God is a DJ!

7 mai 2007

El

  In fiecare noapte este la fel. Prietenii ma inconjoara.
Multi ani au trecut de cand am venit in

Romania si inca ma bantuie ochii
albastrii care m-au adus aici. Totul a inceput cand am terminat facultatea.
Puneam muzica in diverse locuri din

Manchester.
Orasul era placut si noptile le petreceam prin cluburi. Atunci am intalnit-o pe
ea si ochii ei de un albastru infinit m-au cucerit.
 

  Am ajuns in
Romania,
o
tara ce abia vedea dimineata libertii de
exprimare. Am construit o comunitate, dar ochii albastri nu mai imi zambeau.
Creez in continuare. Miscarea underground prinde forma in jurul meu.
Evenimentele se succed intr-o viteza ametitoare. Ma trezesc tarziu si culc
devreme. O alta femeie se trezeste langa mine, urmaresc prima sclipire ce apare
in ochii ei negri ca taciunele. Urmaresc unduirea ei in ritmul muzicii. O aduc
langa mine si solitudinea imi pare mai luminoasa. Inima incepe a bate pentru
ea. Este acolo de fiecare data. O lume de amici ne inconjoara. Ne urmaresc de
cand am inceput a organiza petreceri. In fiecare saptamana cunosc zeci de
oameni noi. Multi sunt britanici si evenimentele organizate de mine sunt modul
ideal de a socializa. Acum cateva saptamani a venit el, lucreaza pentru un
ziar. Aerul briatnic cucereste si prezenta lui imi aminteste de noptile din
Mancester.
 

  Imi amintesc de noaptea cand le-am facut cunostinta. Am
observat cum ochii ei negri s-au dilatat si singuratea din sufletul meu a
capatat o noua forma. Discurile imi aluneca din mana si platanele nu ma mai
asculta. Intind mana dupa o tigara, ea nu fumeaza si se uita la mine cu repros,
ma aplec sa aleg un alt disc. Lumea se misca in ritmul muzicii si funkul prinde
substanta in jurul meu. Fiecare nopate imi apropie din ce in ce mai mult
persoanele ce ma urmeaza.
 

  In seara asta mult prea multa lume a raspuns chemarii de pe e-mail. Parca
niciodata toti cei prezenti in noptile anterioare au inceput a sarbatorii. Este
o noapte ca toate celelalte. Discurile se succed pe platane si audienta se
misca in ritmul muzicii. Ochii ei
negri ma urmaresc in intuneric si miscarile ei lascive trezesc umbre in
intuneric.
El, cel pe care abia l-am adus langa mine, se misca langa ea.
Zambetele ei nu mai imi sunt adresate si discurile par a nu mai aduce magia de alta data. Alte zambete primesc, iar ochii albastrii ma bantuie inca. O lume
bizara ma inconjoara si muzica lasciva creaza o atmosfera plina de grotesc.
 

  Schimb din nou discul si platanele mi se lipesc de degete,
privirea fucuseaza pe lumea in miscare si lacrima de pe obraz imi aminteste de
achii albastrii cand s-au inchis si au disparut din viata mea.
 

Asternutul imi va fi din nou rece …
 

Ea
 

  L-am vazut prima data zambind unor ochi albastrii si un fior
pe sira spinarii a coborat spre vintre. Trebuia sa fie al meu. M-am luptat pentru el si ochii albastri au
disparut pentru totdeauna din viata lui.
De atunci il insotesc peste tot.
Mintea lui creaza miracolul urmat de toti cei care il cunosc. De fiecare data
vad aceleasi persone si un sentiment rece ma cuprinde. Ei vin pentru muzica lui
si noptile le sunt implinite de atmosfera ce se incheaga in jurul lui. Cand il
privesc zaresc magia izvorand din trupul firav inzestrat cu o inima atat de
mare. Ofera tuturor ceea ce eu am vazut in intuneric. O urma de lumina, un
zambet stingher al celui ce se dedica de fiecare data. Nu a cerut nimic in
schimb, inima lui s-a deschis si a cuprins pe toti cei care il inconjoara.
 

  Am alungat ochii albastrii si inima mea a inceput a bate.
Nopti intregi s-au succedat si au inlocuit mirajul cu singuratetea. Il privesc
cum schimba discurile si raceala ma cuprinde. El nu traieste pentru mine, inima
lui bate pentru toti cei care il urmeaza la fiecare pas. Ma simt din ce in ce mai singura. Diminetile
tarzii ma surprind asezandu-ma in pat alaturi de corpul lui golit de sentiment
si de dorinta. Deja a oferit tot ce se poate pe scena si a ramas gol langa
mine.
Simt trupul stors de vlaga cum ma bratiseaza cautand dorinta de
viata si nu mai simt placerea de la inceput.
 

  Ma misc lasciv in jurul prietenilor si ochii mei cauta acea
sclipire de odinioara. Atunci l-am intalnit pe el si dragostea mi-a inflorit in
suflet precum o floare de iris se deschide in bataia vantului. Imi este greu sa
imi exprim sentimentele. Trairile lui ma atrag, iar goliciunea incepe a
dispare. Privesc peste umar cum cel caruia i-am dedicat atatea nopti invarte
platanele si muzica ma cuprinde. Un fior cald mi se ridica de la glezne spre coapse. Privirea mea cuprinde un alt barbat si simt in
sufletul meu cum soarele rasare din nou. Imbratisez pe cel din fata mea si las
viata sa prinda un nou contur. Simt vantul diminetii conducandu-ma spre un alt
asternut, spre un nou inceput.
 

  Platanele se invartesc surd purtand cu ele fiorul iubirilor
de o noapte, purtand greutatea lumii in miscare. Sentimentele se succed rapid,
iar ochii negrii sau albastrii clipesc diferit, fiecare cu o alta viziune a
prezentului, fiecare asteptand un alt viitor. Vantul rece al diminetii
raspandeste miresmele de primavera, iar inima lui bate alturi de a ei, cea cu
ochi negrii-albastrii si lumea se pierde in ritmuri de funk.
 

  Dimineata, dumnezeu este un DJ. Dimineata trairile lui iti
dau viata si te lasa sa respiri. Dimineata rasare soarele si viata prinde din
nou contur. Ochii se inchid si imbratiseaza necunoscutul. Adierea lasciva te
indreapta catre mare, catre nemurire.


Un fluture, o pasare si implinirea unei dorinte…

29 aprilie 2007

  La intalnirea celor trei izvoare,
la hanul cu trei caturi cand ziua se impreuneaza cu noaptea, in cercul din
jurul focului mocnind, ei stau si asculta povestile celor trei magi. Cavaleri
ai norocului se intalnesc pentru a-si povesti pataniile. Din cele patru zari
s-au intalnit si si-au deschis sufletele pentru a povesti ceea ce lumea nu a
vazut si nu a auzit, eroi ce au zamislit minuni ce lumea nu a
povestit. Cand ziua se ingemaneaza cu noaptea si lumina se lupta cu intunericul,
povestile prind viata si ii inconjoara cu o aura de lumina pe cei ce asculta
inmarmuriti
 

  Povestea celui care a vazut
primele batai de aripi ale unui fluture

  Se facea de dimineata, ziua se
ingemana cu noaptea, ea se intorcea de pe o parte pe cealalta, avea bagajele
pregatite. Se pregateste de cea mai lunga calatorie din care nu este sigura ca
se va mai intoarce. Si acum ii simte prezenta, il simte langa ea. Iubirea care
a durat zece ani inca ii incalzeste sufletul. Asternutul de mult ii este rece.
Cauta caldura inca prezenta, desi casa in care se afla nu este cea in care
dragostea i-a inflorit in suflet. Multe lacrimi au curs si mult timp a trecut
de cand toate acestea s-au intamplat. Inima inca bate pentru el, pentru cel care
a plecat si nu pentru cel care obisnuieste sa i se alature in pat in noptile de
singuratate. De mult a acceptat ca inima lui nu mai bate alaturi de ea. A
cautat timp indelungat sa i se alature, dar inima lui s-a alaturat alteia si nu
mai bate pentru ea. Lipsita de prezenta lui a cautat indelung acel ceva care sa
ii permita sa isi intinda din nou aripile si sa zboare in negura diminetii.

  Noptile au trecut si patul din ce
in ce mai rece nu o mai atrage. Lipsa de somn si alcoolul care ii curge prin
vene ii deschide fereastra catre trecut. Il simte alturi, dar stie ca nu i se
va mai alatura niciodata. Isi aminteste de prima noapte in care si-a deschis
aripile si a reusit sa zboare. Atunci timpul s-a oprit si viata ei a capatat
sens, cautarile ajunsesera la un final. Alturi de el si-a petrecut adolescenta.
Noptile alturi de el i-au oferit siguranta de a zbura pana cand o adiere de
vara l-au indepartat de ea. Apartamentul mic, cu o singura camera a devenit
prea mare pentru ea. Timpul a inceput a curge din nou. Noptile erau din ce in
ce mai greu de suportat. A ales sa se mute cu bunica, pentru a fi mai aproape
de el. A incercat sa il aduca inapoi, dar fluturarile ei stangace din aripi nu il mai
puteau convinge. Noptile au devenit
din ce in ce mai lungi si el, zburatorul ei, nu mai venea.
Il cauta in
tot ce o inconjuara si nu reusea sa il regaseasca.

  Zilele treceau mult prea incet si
noptile au devenit dureroase. In negura vremii a aparut altcineva. Cauta sa i
se apropie, cauta un punct de sprijin. Ca un orb se arunca si il aduse langa ea.
Desi departe, a venit sa o intalneasca. O copie infidela a celui pe care il
dorea se apropia de sufeltul ei pentru a-i oferi speranta. Dupa mult timp
incercase timid  sa zboare din nou. Aripile ei nu o mai ajutau, dar prinsa de
acest fir al sperantei a acceptat

  Prietenii ei erau deja mult prea departe. Nu a putut sa ii mai tina
aproape. De cate ori se ducea sa ii intalneasca il intalnea pe el atat de
fericit alaturi de noua cucerire. Il privea in ochi si cauta licarirea pe care
ocunostea atat de bine si nu reusea sa o mai regaseasca. Il privea zambind
fericit altei femei care ii impartasea sentimentele si simtea cum din inima ei
dispare ceea ce a inflorise atatia ani. Nu mai putea suporta, nu mai putea trai
asa. Si-a facut bagajele sperand ca in dimineata ce urma sa imbratiseze o alta
viata, o viata in exil, o viata intr-o
tara pe
care nu o cunoaste si a carei limba nu o vorbeste. Incearca a se rupe de
cotidian de singuratatea ce ii goleste sufelul si isi deschide aripile pentru a
imbratisa necunoscutul departe de tot ce ii reaminteste de el. Cu bataia
stangace de aripi se ridica din pat, apuca putinele lucuri pe care a
reusit sa le stranga si se indreapta spre necunoscut. Viata ei acum se aseamana
unui fluture ce deschide pentru prima oara aripile.
 

Povestea celui care a vazut o
pasere ce se inalta spre cer in negura diminetii

  Aceasta este prima noapte cand
simte ca este libera. Prima noapte cand a rupt lanturile ce o legau de caminul
parintesc, cand tirania tatalui manifestata atatia ani nu mai are putere
asupra ei. O viata a trait pentru cel ce ii este predestinat si drumul catre el
i-a fost ingradit. In toti acesti ani si-a dorit sa fie alaturi de el, alaturi
de prietenii ei. In scurtele iesiri incerca sa traiasca ceea ce iisi dorea cu atata ardoare.

  In aceasta noapte putea sa fie in
sfarsit ea. Sentimentul de libertate a aparut atunci cand in pantecele ei a
simtit zamislirea dragostei ce o purta. Inca din primele momente a stiut ce va
urma. Cu o ferocitate materna a protejat zamislirea din pantece. Simtea ca
interiorul ei creste fructul dragostei, frucul care ii poate reda libertatea si
care va putea rupe lanturile ce le poarta de atat timp. Nu se mai poate
gandi la consecinte, spreanta creste cu fiecare rasarit de soare. A asteptat
atata timp si acum poate zari lumina. Acum poate rupe zabrelele coliviei ce au
tinut-o incatusata.

  Nu a avut curaj sa isi recunoasca
dragostea. Isi aminteste si acum ziua cand tatal ei i-a interzis sa il mai
vada. Pana in acel moment dragostea ei a fost ca un foc abia mocnind, iar
respingerea parintelui ca o adiere de vand ce a facut flacara sa creasca. Au
trecut zece ani de atunci. Zece ani in care dragostea a crescut, zece ani in
care s-a agatat de el pentru a putea trece peste supliciile impuse in casa parinteasca.

  Acum nu mai conteaza, a facut
pasul catre o noua viata, o viata alaturi de el. Este noaptea nuntii ei. Este
inconjurata de toti prietenii si bataile de inima ale tuturor ii dau sperante.
In aceasta noapte toate inimile bat pentru ea, toti au venit pentru a o
incuraja sa zboare catre libertate, catre soare. Isi aminteste cand a
marturisit zamislirea din pantecele ei acasa. Pentru prima oara dupa multi ani
parintele ei a imbratisat-o. A simtit ca si in pieptul lui bate o inima de om. A zambit in ziua cununiei si totusi ochii
ei purtau o umbra de tristete nevazandu-l alaturi
.

  Este noaptea nuntii si parintele
a consimtit sa li se alature si sa le priveasca primul zbor impreuna. Pentru
prima oara zabrelele coliviei ii permit sa paraseasca solitudinea. Si-a
impachetat putinele lucruri personale si este gata sa inceapa noua viata
alaturi de cel pe care il iubeste cu devotement de atatia ani si alaturi de
bataile de inima pe care le simte in pantece. Sunt primii pasi spre libertate
si aripile ei se dovedesc a fi mult mai pregatite decat ea. Cu fluturari
stangace se ridica si zboara inconjurata de prieteni. Rochia de mireasa ii
dezgveleste genunchii albi. De jur imprejur sunt toti prietenii ei, iar
prezenta ce a incatusat-o atat timp priveste neputincioasa dintr-un colt al
unei mese. Chipul ei luminos radiaza fericirea de a impartasi alturi de cei
dragi primii pasi spre libertate. De acum inainte cel caruia ii poarta atat
dragoste va fi mereu langa ea, reprezentand un nou inceput. El este soarele ce
rasare in viata ei dupa atatia ani de intuneric. Un strigat puternic izvoraste
din launtrul ei. Nu este numai strigatul ei de femeie, este strigatul fetitei
ce ii creste in pantece si totodata este strigatul fetitei care a fost inchisa
intr-o colivie atata amar de timp.
 

  Povestea celui care a vazut
implinirea unei dorinte

  Au trecut mai bine de treizeci de
ani de cand a vazut prima geana de lumina. La nastere doctorul i-a plesnit
fesele pentru a dezvalui miracolul nasterii. Lacrimile de atunci inca ii mai
apar din cand in cand in coltul ochilor indurerati. A plecat de mult de acasa printre
straini. A trait povesti de iubire si multi barbati i-au inselat dorintele de
zamislire. Sentimentul matern a aparut la iesirea din pubertate. Pantecele ei
plat tremura la atingerile barbatilor din viata ei si totusi nu traise miraculul
zamislirii. Dupa fiecare dezamagire un fior rece ii haladuia in vintre si
singuratatea indeparta orice sentiment matern. Se trezea in fiecare zi cu un fior
din ce in ce mai acut de singuratate. Mergea des sa isi vada parintii, dar mangaierile mamei nu ii mai erau
indeajuns.
Mirosul de barbat lipsea de prea mult timp din garsoniera de
la marginea orasului in care isi petrecea majoritatea timpului liber. Privea de
la pervaz soarele rasarind si apunand, vedea pe geam masinile trecand spre
destinatii necunoscute si in fiecare distingea o pereche fericita. Simtea
caldura ce se ridica la marginea drumului, in timp ce in jurul ei un current
rece ii incretea pielea. Arunca din cand in cand o privire spre telefonul de pe
masa. De mult nu il mai auzise sunand. De mult nu mai simtise o inima
tresaltand alaturi de a ei. Se trezea de dimineata, mergea la serviciu, se
intorcea in singurateatea casei de la marginea unui oras pulsand de viata.

  In rarele situatii in care era
invitata in oras mergea sperand sa descopere inima care sa vibreze alaturi de a
ei, se vedea mireasa. Intr-o seara de iarna, pe patinoar a strans o mana
intinsa de un necunoscut. Isi intinse aripile si inceta a mai simti gheata de
sub picioare. Zburau impreuna, lasand in urma perechi incatusate incercand a-si
gasi echilibrul. Se agata disperata de miracolul ce incepea a prinde contur.
Stragea mana ce i-a fost intinsa si simtea inima batand nebuneste in piept. In
seara aceea nu s-a mai dus acasa ci l-a insotit in cercul lui de prieteni. Ii
cauta privirea si ochii verzi ce ii intalnea nu pareau a impartasi caldura ce o
simtea in pantecele ei. Au plecat spre casa impreuna, dar el nici macar nu i-a
cerut un numar de telefon. Simtea miracolul destramandu-se si printr-o ultima
zvacnire se agata de cel ce ii ramasese alturi.

  A trecut un an de atunci si nu
mai simtea miracolul din acea seara. L-a mai revazut, dar el era alturi de
altcineva, la fel ca si ea. De fiecare data isi simtea privirea intimidand, strangea
mana celui ce o insotea si sentimentul matern preleva. 

  La aruncarea buchetului se arunca
si il prinse. Pantecele ei tanjea dupa miraculul zamislirii. Simtea dragostea
ca o fantasma, ca un ideal ce nu poate fi atins. Isi imbratisa insotitorul, a fost
alaturi de ea timp de un an de zile. Alaturi de el miracolul va prinde forma si
in sfarsit linistea garsonierei de la marginea orasului va fi strafulgerata de primul
planset al creatiei,

palma
peste fese va rupe linistea ce a inconjurat-o atata timp.
 

  Prima raza de lumina rupse
miracolul. Mirosul pamanului reavan, al ierbi abia incoltite ii
cuprinse pe cei aflati in jurul focului abia mocnind. O senzatie rece insotita
de glasurile pasarilor trezite din somn rupse vraja rasaritului de soare. Ascultatorii,
intinsi pe pamantul reavan, cuprinsi de miracolul povestirilor se lasara
imbratisati de mama tuturor fiintelor. Ei, cei nascuti din eter, se alaturara
vesniciei. O pala vant ridica cenusa focului din noaptea miracolelor. Cei trei
magi se infasurara in pelerinele lungi si isi continuara drumul spre cele patru
zari, drumul fara destinatie, drumul fara intoarcere
 
                                                                                                     29 Aprilie 2007
 

Reason

8 aprilie 2007
There is no reason in love and
death, this is what the scholars said long time ago. I fell in love with you
the first time I saw you. You were looking for reason, you were looking for a
proof, and there is no proof. Love just happens. You dont have to prove
anything. You just fell in love. Love is painful. Love is unshared, love is
something that defines human behavior. There has no reason for it. You just
fall in love.
 

I fell in love with you the first
day I saw you in front of the building. I went out with you, we had lunch, we
tried to get closer and feel the change, but we couldnt. Love is deceitful.
Love is something you cannot touch. It comes and goes, without reason, without
any proof. Even you can feel it or not. You feel you need to see him and he
feels he cannot breathe unless you are close to him.
 

Yes, I fell in love with you and
as I said the other day I am always hit by the unfairness of this game. There
is no such thing as shared love. There is no such love that can be felt by two persons
in the same time. Everybody feels for him self. We are born alone. We leave
alone and we dye alone.
 

You mentioned happiness. What is
happiness for you? Can you even define it? Love is a selfish sentiment. It only
involves you. You are either in love or not. It does not involve another
person. The other person has its own feelings and if he/she loves you the same
time it is simply coincidence and it happens for different other reason.

Love is selfish. Love is painful.
Love is your own reason. Love is what we are leaving for.


Candva in timp

8 aprilie 2007


Ieri

Telefonul suna si se misca pe masa vibrand. E ora 10. Stiu ca esti tu. Dupa
trei luni de tacere ai hotarat sa ma vezi. Mi-ai spus ca ma vei suna dimineata.
Raspund si stabilim intalnirea undeva dupa amiaza. Ma imbrac si fac o vizita
rapida la ai mei. Astept in continuare telefonul tau. Mi-ai subliniat ca ma vei
suna tu si nu indraznesc sa incalc aceasta conventie tacita. La ora 15 ma suni
din nou si convenim sa ne vedem la ora 16. Ma ridic cu telefonul in mana inca
vorbind cu tine, ma incalt, ies pe usa, incui, ma urc in masina. Las telefonul
sa imi cada intre picioare si demarez spre casa. Ma schimb si ma urc din nou in
masina. Opresc si aleg o floare pentru tine.
Stabilisem ca aceasta sa
fie a doua prima intalnire, doreai sa incepem din nou, mai relaxat. Ajung
devreme si ma asez la o terasa asteptandu-te. Te vad sosind, conduci si
vorbesti la telefon, te chinui sa parchezi cu o singura mana. Ma apropii de
masina si ma uit la tine efectuand manevre. Nu ma observi, iti continui
convorbirea telefonica. Cand termini, lasi telefonul si ma observi langa
masina. Descui usile si ma inviti inauntru, indepartand obiectele ce se aflau
pe scaunul din dreapta. Zambim amandoi.
 

Azi

Ma trezesc cu tine in gand. Imi fac toaleta, ma imbrac si ma indrept spre
usa. Scot telefonul din buzunar si te sun, dar nu raspunzi. Inchid si ma
indrept spre masina. E prima zi de pasti si voi lua pranzul cu familia. Astept
incontinuare telefonul tau, decizia ta. Oare unde vom petrece ziua de maine?
Vorbisem fie de mers la ski fie de mers la iarba verde.

Ieri …

Ea face ordine in masina si pune
intr-o punga tot ce nu mai are nevoie. Coboara si arunca punga la cos. Se
intoarce si demaram spre Mogosoaia. E soare afara, cald si frumos. Simt ca si
pentru mine a venit primavara si dupa o lunga depresie imi voi reveni in
sfarsit. Radem si glumim, ea reseste drumul si o intreb candid daca ii place in
Targoviste. Intoarce masina si ajungem in parc. Ne plimbam de mana ca doi
indragostiti, discutam diverse si ne bucuram de natura. Din cand in cand ne strangem in brate. Ne asezam pe iarba si stam la soare. Ma uit la
tine si ma aplec usor dorind un sarut.
Te ridici iti cauti tigarile.
Sunt in masina remarc eu. Ne indreptam spre masina glumind in continuare. Dupa ce recuperam tigarile imi spui ca nu mai ai chef de parc, sa cautam o terasa
iti spun eu si ne urcam in masina. Ne plimbam in oras cautand o terasa. Fiecare
povesteste ce a mai facut si care ii sunt planurile pentru lunile ce urmeaza.
Remarcam ca avem un program destul de incarcat si bine stabilit. Tu imi spui ca
daca intr-adevar dorim sa fim impreuna vom gasi mijloacele necesare.
 

Azi

Am ajuns din nou acasa si nu ai sunat. Voi mai astepta pana mai tarziu si te voi suna din nou. Iau o carte in mana si ma las cuprins de universul
marquezian. Astept ..

Ieri …

Ne oprim intr-o cafenea si
comandam fiecare cate ceva. Conversatia merge de la sine si parca ne deschidem
sufletele unul celuilalt. Zambetul
tau imi da fiori si ma intreb cum pot fi atat de norocos.
Imi spui ca
esti obosita si ca soarele te-a adormit, ne indreptam spre casa, ne imbratisam
si fiecare porneste pe drumul lui. In ultimele momente dicutam ce vom face
zilele urmatoare. Ma indrept spre casa si ma pregatesc sa fac o vizita sorei
mele. E prima oara cand aud ca a gatit.
 

Azi

Randurile imi zboara prina fata
ochilor si nu ma pot concentra deloc. Astept sa treaca timpul si sa te sun din
nou. Primesc un mesaj, este de la tine. Imi spui ca nu vrei sa ma ranesti si ca
nu poate fi nimic intre noi. Ieri nu ai simtit ceea ce ti-ai fi dorit. Peretii
se preling catre parchet, o umezeala ranceda cuprinde camera. Deschid larg

usa de la
balcon si privesc parcul insorit. In spatele meu aud apa clipocind. Ma intorc in casa, iau tigarile din
biblioteca si imi aprind. Ma lasasem de fumat. Imi torn un pahar de alchool si
sorb cu nesat. Ma lasasem si de baut.
Privesc soarele puternic de
sfarsit de primavara si ma simt atras de camera cu peretii scursi, ascult cum
susura apa pe sub podeaua innegurata. Ma asez in fotoliu, ridic cartea si ma cufund in universul lui Marquez.


Fucked up date!

29 martie 2007

In masina

  

  El conduce cu o mana pe schimbatorul de
viteze. Acea mana cu care de obicei ii framanta mainile ori de cate ori era
langa el. Era concentrat la ceea ce se intampla pe sosea. Se uita la el din
cand in cand sa ii vada expresia fetei si incerca sa inteleaga ce s-a
intamplat, ce s-a schimbat. Se apropiau de casa ei. Stia ca va trebui sa
coboare si ca nu il va vedea pana a doua zi. De ce este atat de distant, de ce
privirea lui nu se mai intoarce sa o intalneasca pe a ei?
 

 

Cu trei zile inainte

  Ridica telefonul. E ea. Oare de
ce nu a raspuns cu o zi inainte? A sunat-o de trei ori si de fiecare data nu a
reusit sa vorbeasca cu ea. A sunat si de dimineata si abia acum il suna.
Raspunde si ii propune sa mearga la un film.
 

Ea: Ce film? Alege tu unul si
suna-ma sa imi zici sa vad daca imi place. Stii ca mie imi plac numai anumite
filme

  Foarte greu de ales. Ei ii plac
desenele animate si filmele usoare. Lui ii plac cele care te lasa pe ganduri.
Alese o comedie si o suna imediat si ii spuse. Ea accepta si stabilira
intalnirea.
 

Ea: Mi-a spus sora mea ca filmul
asta e prost si ca ar trebui sa mergem la un altul. Alege tu. Acum m-ai scos din casa poti sa ma duci
unde vrei … la film, la teatru, la evenimente

  Nu ii venea sa creada. De unde a
picat fata asta? Oare nu isi da seama ca pentru un spectacol este nevoie sa
faci rezervari cu cel putin cateva zile inainte, iar evenimente duminica seara
nu prea sunt?
 

El: Uite asta suna interesant,
ar trebui sa iti placa!

Ea: L-am vazut deja, dar daca vrei pot sa il mai vad o data.

El: Deja? Abia a aparut. Totusi,
hai sa vedem un film pe care nu l-ai vazut
 

  Din restul de filme ce poate
alege? Si asa i-a fost greu sa aleaga ceva care sa ii placa ei. Convenira la un
alt film care rula mai tarziu. Nu a fost grozav.
 

Cu doua zile inainte

  El tine volanul masinii cu mana
stanga si din cand in cand schimba viteza cu aceeasi mana. Mana dreapta o tine
pe a ei. Ii vede din cand in cand privirea intoarsa catre el si cand poate
intoarce si el capul si o priveste.

El: Mi se pare ca relatia
noastra nu merge nicaieri, cand te simt aproape, cand esti la mile departare.

Ea: Ar trebui sa te obisnuiesti,
asa sunt eu, ciudata.

El: Nu pot sa cred ca asa ai
fost mereu

Ea: Muncesc foarte mult si ma simt obosita. Asa fac de ceva vreme ca sa nu
am timp sa ma gandesc la altceva. Nu sunt obisnuita sa mai am relatii.

El: Si nu simti nevoia de cineva
care sa fie langa tine? In doi poti trece mai usor peste probleme.

Ea: Asa sunt si nu ma voi schimba. Ti-am spus de la inceput. Am
avut o experienta neplacuta cu ceva timp in urma

El: si totusi ziceai ca imi vei da o sansa. Inca nu simt ca am
primit-o.

Ea: Inca nu e momentul. Mai trebuie sa mai astepti. Poate dupa ce
termin proiectele astea.

El: OK, cum vrei tu. Tu alegi
 

In masina

  Ajunsera in fata scarii. El
insista sa intre pe straduta plina de gropi sis a o lase exact in fata scarii.
De obicei oprea farurile, dar de data asta nu le-a oprit. El intinse mana dupa
geanta ei de pe bancheta din spate, dar ea se intoarse spre el si se intinse sa
isi ia geanta astfel incat sa se apropie cat mai mult de el, el nu a facut
nici o miscare.

  Sta cu geanta pe genunchi si se
uita la el. De ce este atat de distant? Oare ce gandeste?
 

El: Trebuie sa ajung la ai mei

  Ea deschise usa si cobora din masina. Se indrepta spre

usa scarii si
ridica mana. Masina se puse in miscare incet facandu-si loc printre gropi pe
alea ingusta.
 

El (tare in masina): When the
fuck did she saw that movie?


Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X